Primul frame al partidei a fost unul mai complicat, în zona tactică, unde Mark Williams a fost mereu învingător. Higgins se descurcă mai bine în jocul următor, când reuşeşte egalarea. Din acest moment meciul pare că se rupe, întrucât Mark Williams preia conducerea 1-2, apoi 1-3, după frame-uri adjudecate prin mai multe vizite la masă. Higgins ţine aproape şi aduce scorul la 2-3. După un joc şase „în tranşee”, Mark Williams restabileşte distanţa de două frame-uri între el şi Higgins, iar apoi măreşte această diferenţă câştigând şi următoarele jocuri ale sesiunii de după amiază. Încheie cu 6-2 sesiunea şi nu mai are nevoie decât de patru jocuri pentru a deveni Campion al Regatului Unit.
Lui Mark Williams îi intră o lovitură de distanţă, ca în vremurile sale bune, şi găseşte continuarea astfel încât să înceapă sesiunea decisivă cu un frame pe care şi-l adjudecă. Higgins punctează primul în jocul următor şi nu mai cedează locul la masă până ce nu ajunge la 90 de puncte, ratând şansa unui break de peste 100 de puncte. În următoarea rundă, Williams riscă o lovitură grea la mijloc (având avantaj pe tabelă), îi lasă bila pe marginea buzunarului şi John Higgins închide masa (4-7). Ne aflăm iar în zona loviturilor tactice, iar Williams are avantaj: îl obligă pe scoţian să introducă şi ultima bilă verde (deşi ar fi avut nevoie de un snooker), apoi îl face să greşească şi să-i lase bila maro pe buzunar, terminând prima parte a sesiunii decisive în avantaj de patru frame-uri.
John Higgins, ajunge la scorul de 5-8 după un break de 105 puncte, primul şi singurul al finalei. Mark nu se lasă prea impresionat şi-şi adjudecă următorul frame, din nou într-un joc tactic mai eficient. Avem parte din acest moment de o răsturnare impresionantă a scorului în favoarea scoţianului. Devine 6-9, apoi 7-9, în frame-uri complicate şi decise la nivel tactic. În jocul cu numărul 17, Mark Williams este pe punctul de a termina meciul, Higgins având nevoie de un snooker pentru a rămâne în meci. Dar el nu renunţă şi-l face pe Williams să greşească lovitura la bila galbenă: obţine faultul de care are nevoie, pentru că Mark nu atinge bila vizată, iar bila albă poposeşte în buzunarul de mijloc. Higgins are drumul deschis către câştigarea frame-ului. În următorul joc tot scoţianul se descurcă mai bine: bila roz şi bila neagră sunt blocate în pachetul de bile roşii. Higgins este mai bun totuşi şi în acest joc pe care-l câştigă, ducând meciul în decisiv.
În ultimul frame, Mark Williams se încurcă atunci când nu ia în calcul repoziţionarea bilei maro, el greşind apoi lovitura de buzunar, întrerupându-şi break-ul. După mai multe reveniri la masă, după ce ambii riscă lovituri grele, Higgins reuşeşte să introducă bila maro de pe manta din zona bilelor colorate inferioare, cu o lovitură splendidă la buzunarul de colţ superior şi-i spulberă şi ultimele speranţe lui Mark Willliams (10-9). A fost o finală care a avut de toate: răsturnări de situaţie, suspans, lovituri spectaculoase şi momente de cădere ale jucătorilor, greşeli şi kick-uri. Toate ingredientele pentru un meci care să merite urmărit.
Pag. 1 din 29
| 2 art./pag. | Total 57 art. |
Mâine se desfăşoară prima clasică cu adevărat importantă din acest sezon, Milano-San Remo. Considerată unul
Meciul dintre Shaun Murphy şi Ricky Walden, ce s-a desfăşurat în cadrul optimilor PTC Grand Final, s-a în
Campionul mondial din 2009 şi-a apărat tricoul albastru în ultimele 2 etape ale cursei dintre Marea Tireniană �
În deschiderea meciului cu Utah de săptămâna trecută, Chicago a celebrat împlinirea a 20 de ani de
În Mexic s-a desfăşurat între 3 şi 6 martie a doua etapă a sezonului 2011 din Campionatul Mondial de ral
Ultima etapă din Paris-Nice nu a adus modificări majore în clasamentul general, deşi cicliştii au trecut peste
Cea mai lungă etapă din această ediţie de Tirreno-Adriatico a fost oportună pentru Philippe Gilbert, învingă
Scoţianul John Higgins nu i-a cedat lui Jamie Cope decât un frame pentru fiecare sesiune de joc şi s-a impus &ic