Epic

Nadal, Djokovic, Murray… noua gardă din topul tenisului mondial monopolizează atenţia mediatică, şi pe bună dreptate, performanţele lor pledând în această cauză, dar ieri, reflectoarele scenei nu le-au fost destinate lor, ci unor veterani ai circuitului: David Nalbandian şi Lleyton Hewitt.

O veche rivalitate a reieşit la suprafaţă pe Centralul de la Melbourne, între cei doi finalişti de la Wimbledon 2002. La şase ani distanţă de o altă luptă crâncenă, presărată cu momente de animozitate făţişă, în sferturile de finală ale Openului Australian, partidă pe care Hewitt avea s-o câştige în decisiv cu 10-8, cei doi jucători au produs, din nou, un meci legendar (3-6, 6-4, 3-6, 7-6(1), 9-7, după 4 ore şi 48 de minute), care, riscând un pronostic, cu greu va fi putea fi depăşit la acest turneu, în termeni de dramatism, intensitate şi calitate a jocului.

Deşi David şi Lleyton au părut să lase în urmă dezacordurile personale din trecut, poate tocmai această antipatie mocnită i-a determinat să meargă până la capătul resurselor fizice, tehnice şi mentale.

Într-o dispută plină de răstunări, o opoziţie de stiluri- limpezimea tehnică sublimă a lui Nalbandian, abnegaţia şi combativitatea fără breşă ale lui Hewitt-, australianul a condus cu 1-0, apoi 2-1 la seturi, 3-1 şi 0-40 în setul patru, pe serviciul sud-americanului. Fără îndoială, punctul de răscruce al meciului. Nalbandian se adună, reface handicapul şi îşi salvează game-ul, apoi, ajutându-se de încrederea acumulată, trece la conducerea meciului. La 5-3, serveşte pentru set dar clachează, rămâne însă sigur pe mijloacele sale şi controlează apoi autoritar tie-breakul.

În setul decisiv, lupta capătă proporţii eroice. David face breakul, la 1-1, apoi gestionează avantajul până la 5-4, şi serviciul pentru a închide meciul. Argentinianul cedează sub presiunea momentului, şi ajunge să servească pentru a sta în meci, la 5-6, nu înainte de a fi avut alte 2 mingi de re-break. Magia celui mai mare „underachiever” al ultimului deceniu iese încă o dată la iveală în al doisprezecelea game, când salvează două mingi de meci la fileu.

Ca într-o luptă de box, KO-ul devine din ce în ce mai palpabil. La 7-7, Nalbandian beneficiază de trei mingi consecutive de break şi nu mai scapă ocazia, apoi îşi controlează nervii şi închide meciul cu o bijuterie de lob. Înainte de a ateriza, mingea parcă întârzie mai mult decât ar trebui în aer. Este aproape 1.10 a.m. Acest meci nu ar fi trebuit să aibă un învins. Fără toate problemele fizice suferite în ultimii ani, David Nalbandian şi Lleyton Hewitt ar fi făcut parte şi acum din Top 10, cu siguranţă. În orice caz, se poate afirma despre unii jucători din primii 10 ai lumii că nu vor putea niciodată să ofere un meci de asemenea calibru.

Pe lângă înfruntarea titanică dintre cei doi campioni, restul celei de-a doua zile de la Melbourne pare anecdotic. Rafael Nadal şi Andy Murray au trecut în turul doi după abandonurile adversarilor, Robin Soderling şi Juan Martin del Potro avansează după victorii în minim de seturi, în timp ce doi foşti finalişti ai turneului, Jo Wilfried Tsonga şi Marcos Baghdatis au nevoie de cinci seturi pentru a-şi valida biletul către runda următoare.

Pe tabloul feminin, Sorana Cârstea (6-4, 6-2 contra croatei Mirjana Lucic) şi Simona Halep (6-3, 3-6, 6-2 cu Anne Kremer, din Luxemburg) se califică în turul secund, în timp ce Alexandra Dulgheru părăseşte turneul după 4-6, 4-6 cu Ayumi Morita din Japonia.

Sursă foto lequipe.fr

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Pag. 4 din 5 | 2 art./pag. | Total 10 art.

12345