Mark J. Williams, Cuceritorul Mastersului Germaniei

Confruntarea din ultimul act al turneului de la Berlin a fost demnă de o finală. S-au întâlnit cei mai în formă jucători ce au luat parte la startul competiției (fără să-l punem la socoteală aici pe John Higgins, care a fost nevoit să se retragă din motive personale) și au oferit spectatorilor o partidă memorabilă. Această finală a avut de toate; poate i-a lipsit dramatismul dus la extrem al unui frame decisiv, dar în rest meciul a fost absolut fabulos: cu jocuri câștigate în urma unor break-uri de peste 100 de puncte (din partea lui Mark Williams), dar și cu frame-uri în care încleștările tactice intense au făcut deliciul publicului (din partea lui Mark Selby), lovituri de distanță (și nu numai) incredibile, dar și ratări (care dovedeau că până și „The Welsh Potting Machine” e om și poate greși), o revenire a lui Selby (care probabil că i-a adus aminte lui Williams de o altă finala pierdută în fața lui Higgins la Campionatul Regatului Unit, acum două luni), multe frame-uri care s-au rejucat (de cinci ori am avut parte de așa ceva) și chiar glume ale Bufonului din  Leicester. A fost o întâlnire care ar putea să lase privitorilor ideea că  există situații din acestea oarecum nedrepte, care nu acceptă și rezultatul de egalitate, ci trebuie să încline balanța într-o parte sau alta, deși ambii sportivi ar fi putut și ar fi meritat să câștige. Poate că meciul s-a jucat la o bilă neagră pe care Selby a ratat-o în penultimul frame. Atunci i-a pus la dispoziție masa adversarului, iar Williams cu plusul de încredere pe care ți-l poate da revenirea în avantaj – la limită – a reușit să pecetluiască soarta finalei.

Primul joc îi revine lui Mark Selby, care din două urcări la masă duce scorul la 0-1. Williams egalează repede apoi. O eroare a lui Selby îl aduce la masă pe Williams care face un break de 108 puncte și intră în avantaj. Englezul nu se lasă impresionat și încheie prima parte a sesiunii de după amiază la egalitate cu adversarul său. După pauză galezul reintră în avantaj (3-2).

În jocul cu numărul șase, cu frame-ul în mână, Selby ne demonstreză că un Bufon rămâne tot un Bufon și-i maimuțărește lovitura specifică lui Mark Williams – cu mâna stângă și tacul sub abdomen – făcând show spre deliciul publicului care-l aplaudă pentru spiritul său șugubăț (3-3). Frame-ul următor se joacă la bila verde, bilă pe care Selby i-o așează galezului pe buzunarul superior drept și Williams este din nou în avantaj: 4-3. Snookerul e foarte simplu când te numești Mark Williams: profiți de o eroare a adversarului și construiești un break de 105 puncte, terminând în avantaj sesiunea de după amiază (5-3).

După pauză încep jocurile tactice. Și mai ales cele care se refac, întrucât cei doi stau foarte bine la capitolul lovituri de siguranță. Sunt și jocurile în care Selby și Williams deopotrivă, ajungând cu bila albă în apropierea mantei, lângă o bilă  roșie, sau în apropierea mănunchiului de bile roșii, „mângâie” doar bila de joc cu pastila tacului încercând să strice cât mai puțin acea poziție. Frame-ul nouă are nevoie de două refaceri până să se decidă cine-l va câștiga. Cu ultimele trei bile pe masă, Mark Selby mai are nevoie de un snooker, însă nu reușește să se descurce, iar galezul se distanțează (6-3). Un risc pe care și-l asumă Williams ratând bila albastră îi aduce lui Mark Selby frame-ul cu numărul 10. Și jocul 11 de reface; de data asta Selby e cel care greșește lăsându-i oponentului o bilă disponibilă pe buzunarul galben, iar acesta închide masa cu lovituri de meci demonstrativ (7-4).

Din acest moment începe practic revenirea lui Mark Selby, prin jocuri tactice lungi și dramatice. Îl face să cedeze pe Williams în jocul cu numărul 12 după un snooker în spatele bilei negre, snooker care-l pune în situația de a greși pe galez. Apoi două veniri la masă îi sunt suficiente lui Selby pentru a face 7-6. Și frame-ul al 14-lea se rejoacă. Și iar intrăm la departamentul tactic al meciului, unde Selby s-a simțit mult mai bine în noaptea de 6 februarie 2011 decât Williams. Și astfel ajungem să constatăm că scorul a devenit 7-7.

În jocul 15, Bufonul iarăși își intră în rol. La un fault al lui Williams, care lovește puternic împrăștiind bilele pe masă, Selby cere refacerea poziției. Îl pune astfel într-o situație foarte dificilă pe Jan Verhaas, care e nevoit să ceară ajutorul tehnologiei pentru a reașeza la fel bilele pe masă. Selby n-are nicio treabă, el se întinde pe postamentul care împrejmuiește masa simulând urcarea în pat pentru un somn bun. Apoi în scaun închide ochii în același sens al odihnei. Mândru parcă de realizarea sa îi răspunde arbitrului – care-l întreabă dacă e mulțumit cu acea poziție pe care a refăcut-o („Are you happy with that?”): „Oh, I'm very happy!” („Sunt foarte fericit [cu acea poziție]”) - cu zâmbetul pe buze și cu tonul său glumeț. Dar optimismul acesta afișat la suprafață nu-l ajută. Pentru că ratează o bilă neagră când ar fi putut închide masa și asta îl face să piardă frame-ul.

Ultimul joc se reface și el. Dar în defavoarea lui Selby, Mark Williams reușind un break de 82 de puncte și încheind meciul cu scorul de 9-7, după o luptă grea, în care niciunul nu a fost dispus să cedeze prea ușor terenul, un joc demn de o finală de turneu profesionist de puncte.

După partidă, Williams a declarat: „Sunt fericit pentru că am învins, am oferit un joc extrem de tensionat acestui public minunat, mai minunat chiar decât cel de la finala Campionatului Regatului Unit. Eram în scaun când Mark a revenit în meci și mă tot gândeam: «Oare mă îndrept către un nou eșec?» - dar asta nu a durat mult și mi-am dat seama că pot să câștig de data asta, iar acest fapt m-a mai relaxat puțin. Într-adevăr, el ar fi putut să ducă scorul la 8-7 în favoarea sa, dar ultimul break pe care l-am realizat în frame-ul al 15-lea a fost excelent. Mi-am dat seama la Telford că nu poți fi în siguranță atunci când ai un avantaj de 60 de puncte împotriva unor jucător precum John (Higgins) sau Mark (Selby). Au existat atât de multe refaceri ale unor frame-uri pentru că amândoi am avut un joc defensiv foarte bun, nedorind să oferim nicio șansă adversarului să vină la masă și să pedepsească greșeala. Cred că această victorie îmi oferă multă încredere pentru celelalte turnee din acest sezon; știu că mai am mult de muncit și că trebuie să lupt ca să rămân în frunte, dar asta nu mă afectează. Ce e cel mai important e că mă adaptez la orice condiții găsesc foarte repede.”

La rândul său, Mark Selby a declarat: „Am jucat bine în prima sesiune, dar nu am fost suficient  de bun și în seara asta – am toată considerația față de Mark, a fost cel mai bun jucător la acest turneu, în această săptămână și a câștigat pe merit această finală. Cu reguli în ca cea de la shoot-out (în care fie joci pentru lovitură de buzunar, dacă nu trebuind neapărat să atingi o mantă) e practic imposibil să existe o rejucare a unui frame, deci poate că acest aspect va fi luat în considerare. Dar cred că jocurile tactice sunt la fel de importante ca și cele câștigate prin break-uri de peste 100 de puncte și că publicul le apreciază în egală măsură. Am fost dărâmat după ieșirea din primul tur de la Mastersul Londrei, dar apoi l-am văzut pe Derek Hill, iar asta m-a ajutat să-mi ridic moralul și cred că am revenit la forma mea de altă dată.”

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Pag. 1 din 29 | 2 art./pag. | Total 57 art.

12345>>