Fotbalul ca artă revine în Giuleşti. Rapid – Petrolul 5:0

 

 

Încet, dar sigur, fotbalul spectacol sau fotbalul ca artă, cum îmi place mie să îi spun, revine în GiuleÅŸti. Chiar dacă acum echipa este ticsită de vorbitori de portugheză, se pare că Spadacio, Cesinha, Rui Duarte ÅŸi ceilalÅ£i au asimilat la perfecÅ£ie un trecut în care prima spectacolul, în care “fachirii” Rapidului înnebuneau pur ÅŸi simplu publicul cu jongleriile lor, un trecut în care deviza spectatorilor ÅŸi jucătorilor deopotrivă era “decât un gol urât, mai bine o bară frumoasă”.

Rapidul a câÅŸtigat cu 5:0 într-o manieră care nu lasă loc prea multor comentarii. Pe lângă accederea în optimi, victoria a fost cu atât mai apreciată de fani pentru că a fost administrată Petrolului, rivală istorică ÅŸi echipa care i-a furat Rapidului ÅŸansa cuceririi primului trofeu major după “renaÅŸterea” din 1990 (celebra finală a Cupei României din 1995, pierdută la penalty-uri).

Atmosfera a fost, ca de obicei, la înălÅ£ime, chiar dacă peluza dinspre Teatrul GiuleÅŸti (căreia, după 1990, parcă i s-a dat ÅŸi un nume faimos – Iuliu Baratky) a fost goală, stricând puÅ£in poza de album. Poate ar fi timpul să nu se mai arunce pisica de la clubul de fotbal la Ministerul Transporturilor ÅŸi invers, să se depăşească tot felul de aÅŸa-zise chichiÅ£e birocratice ÅŸi să se treacă la treabă, astfel încât ÅŸi acest sector să îÅŸi reia locul ÅŸi rolul pe care le merită. Mai ales acum, când cererea de bilete pe GiuleÅŸti, stimulată de fantezia ÅŸi spectacolul de pe teren ÅŸi din tribune, atinge cote record.

Meciul în sine a fost un adevărat galop de sănătate, în care Spadacio, Cesinha ÅŸi Rui Duarte au ameÅ£it echipa ploieÅŸteană, depăşită de rivalitatea ÅŸi ecoul istoric din jurul partidei. Lucrurile au devenit foarte clare încă din primele 20 de minute, în care Sburlea (min. 15 – ÅŸut excepÅ£ional), Grigorie (min. 17 – număr personal) ÅŸi Marcos Antonio (min. 19 – reluare cu capul după centrarea maÅŸinii de pase decisive Spadacio) au Å£inut morÅ£iÅŸ să figureze în cartea de aur a marcatorilor rapidiÅŸti în Cupa României. Cred ÅŸi eu că o companie precum Ionică Bogdan, Baratky, Bazil Marian, Fănică Filote, Nichi Dumitriu ÅŸi Nae Manea este mai mult decât onorantă. Până la pauză, fiesta a continuat în tribune, galeria giuleÅŸteană demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, de ce este votată întotdeauna pe primul loc în topurile de specialitate, indiferent de epoca istorică.

La reluare, Marcos Antonio a recidivat, ca să folosesc un termen drag gazetarilor ÅŸi atât de urât de poliÅ£iÅŸti ÅŸi jandarmi. Da, au ÅŸi gazetarii cliÅŸeele lor, mai ales când îi loveÅŸte câte o criză de inspiraÅ£ie… Cesinha a pus binemeritata cireaşă pe tort în minutul 81, singurul nemulÅ£umit (pe lângă ploieÅŸteni, desigur) fiind Răduţă, care nu s-a lipit de gol nici de data aceasta. Cred însă că ar trebui să beneficieze de mai multă clemenţă, îmi aminteÅŸte puÅ£in de IonuÅ£ Mazilu când juca la Sportul StudenÅ£esc. Ratează Mazilu într-un meci, ratează în două, ratează ÅŸi în al treilea (meciuri jucate în Regie), puÅ£inii spectatori îÅŸi cam pierduseră răbdarea. Echipa – la fel, în foame de puncte. Au apărut huideieli ÅŸi, mai timide, unele înjurături. În tot acest timp, cineva din anturajul lui IonuÅ£ (de sex feminin, aÅ£i ghicit) ne punea la dispoziÅ£ie, timidă, câteva perne pentru scaune (ca peste tot, nici în Regie nu prea aveai cum să stai pur ÅŸi simplu pe scaun, fără un ziar sau o cârpă adusă de acasă). Apoi a urmat descătuÅŸarea, ÅŸi IonuÅ£ a ajuns la naÅ£ională ÅŸi idol al GiuleÅŸtiului. AÅŸa că să îi mai dăm ceva timp lui Răduţă, chiar mi se pare că aduce la fizic, dar ÅŸi la ratări cu Mazilu. Măcar de i-ar urma traiectoria…

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Pag. 5 din 6 | 2 art./pag. | Total 12 art.

12345>>