Ioan Chirilă - "Maratonul meu"

Ioan Chirilă, Maratonul meu. Editura Sortrom, Bucureşti, 1993, 141 pagini

 

Contextul operei lui Ioan Chirilă

Ioan Chirilă a fost unul dintre cei puÅ£ini aleÅŸi să marcheze decisiv destinul mai multor generaÅ£ii. De jurnaliÅŸti sportivi, dar ÅŸi de cititori. Înzestrat cu un talent ÅŸi o cultură excepÅ£ionale, dublate de o experienţă de viaţă care l-a maturizat mult prea devreme, Ioan Chirilă întruchipează tragedia unui mare spirit, dar ÅŸi a unui întreg popor.

Născut la 25 octombrie 1925, la Ismail, în sudul Basarabiei (zonă care aparÅ£inea pe atunci Regatului României, în prezent în Ucraina), Ioan (Vanea) cunoaÅŸte realităţile oraÅŸelor ÅŸi porturilor cosmopolite din zona Dunării de Jos, în care români, greci, evrei, lipoveni, turci, armeni, germani ÅŸi italieni coexistau paÅŸnic de sute de ani, însă în care rămăseseră necicatrizate rănile propagandei bolÅŸevice, profund antiromâneÅŸti, care au culminat cu tulburările (rebeliunea) de la Tatar-Bunar, din 1924.

Insăşi familia viitorului scriitor ilustra foarte bine cosmopolitismul ÅŸi melanjul etnic din această zonă a ţării, tatăl său, Åžtefan Chirilov, fiind de origine lipoveană, iar mama, Caliopi Alaman, fiind de origine greacă, cu rădăcini în insula Andros.

Ioan a beneficiat de o educaÅ£ie aleasă, studiind inclusiv pianul, familia sa fiind una cu posibilităţi peste medie. Tatăl său era primar al comunei Cairaclia, judeÅ£ul Ismail, preÅŸedinte al Băncii Populare din Cairaclia, agricultor ÅŸi industriaÅŸ. De asemenea, fusese decorat cu mai multe distincÅ£ii regale (Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României ÅŸi Steaua României în grad de Cavaler).

În vara tragică a anului 1940, cu doar câteva luni înainte de a împlini 15 ani, este nevoit să ia calea exilului, după ce Basarabia, Bucovina de Nord ÅŸi Å£inutul HerÅ£ei au fost smulse României ÅŸi alipite U.R.S.S., consecinţă directă a Pactului Ribbentrop – Molotov. Familia sa se refugiază la GalaÅ£i, apoi la Brăila, în acest din urmă oraÅŸ Ioan Chirilă absolvind liceul ÅŸi făcând cunoÅŸtinţă cu celebra garnitură a Rapidului, din care nu lipseau nume de aur ale epocii ÅŸi ale fotbalului românesc în ansamblul său, ca Giussy Baratky sau Ionică Bogdan. De la Brăila, periplul greu încercatei familii a continuat cu BucureÅŸtiul, Ioan Chirilă înscriindu-se la Facultatea de Drept a Universităţii BucureÅŸti, pe care o va absolvi în 1949.

Cu microbul fotbalului în sânge (a ÅŸi practicat acest sport, precum ÅŸi altele în tinereÅ£e), asistă neputincios la dispariÅ£ia unor nume de legendă ale fotbalului românesc, precum Ripensia TimiÅŸoara (favorita sa), Venus BucureÅŸti, Chinezul TimiÅŸoara ÅŸi Carmen BucureÅŸti, ÅŸi la transformarea forÅ£ată a marilor echipe care au supravieÅ£uit (I.T. Arad, Rapid ÅŸi Juventus - ambele din BucureÅŸti) în ,,echipe sindicale’’, simple jucării în mâna propagandei comuniste ÅŸi a unui regim antiuman ÅŸi antiromânesc. Asistă de asemenea la lupta inegală dintre vechile structuri sportive ÅŸi cele comuniste, luptă care nu putea avea decât un singur deznodământ dată fiind prezenÅ£a Armatei RoÅŸii în România, precum ÅŸi la implantul sovietic, foarte dureros ÅŸi cu efecte vizibile până astăzi pentru sportul românesc, al echipelor Armatei ÅŸi Ministerului de Interne, structuri eminamente de forţă, după un model elaborat în U.R.S.S. care va fi impus în toate ţările din lagărul comunist ÅŸi care va urmări, ca un fir roÅŸu, istoria sportivă a tuturor acestor ţări.

Tânărul student la Facultatea de Drept vede cum noile autorităţi comuniste declanÅŸează ,,vânătoarea de oameni’’ împotriva românilor refugiaÅ£i în Å£ară din Basarabia ÅŸi Bucovina, asistă la deportarea masivă a etnicilor germani din România în U.R.S.S. ÅŸi la schimbarea denumirii BraÅŸovului în OraÅŸul Stalin. În plus, trăieÅŸte vremuri cumplite ÅŸi aproape imposibil de înÅ£eles pentru tinerii de astăzi, în care teama de arestare sau de descinderile maÅŸinilor negre, în miez de noapte, în urma cărora unele persoane sau chiar întregi familii dispăreau în neant, sunt omniprezente în societatea românească. Nemaivorbind de distrugerea sistematică a elitelor din toate domeniile societăţii, fenomen cu implicaÅ£ii profunde până în zilele noastre.

Ioan Chirilă vede cu ochii săi apariÅ£ia ,,omului nou’’ ÅŸi a ‘’dictaturii proletariatului, aliat cu ţărănimea’’, iar aceste imagini vor rămâne impregnate pentru totdeauna pe retina celui care va avea ocazia să îÅŸi ia o revanşă simbolică ÅŸi parÅ£ială abia după 1989.

Cariera sa în presa sportivă, de o longevitate excepÅ£ională (peste 40 de ani), debutează în anii ’50 ai secolului trecut, fiind redactor, ÅŸef de rubrică, publicist – comentator, ÅŸef de secÅ£ie ÅŸi director general la „Sportul Popular” ÅŸi la „Gazeta Sporturilor”. A mai colaborat cu Radiodifuziunea Română, iar în ultimii ani ai vieÅ£ii a fost senior editor la Pro Sport. De asemenea, s-a remarcat ÅŸi ca traducător de limbă rusă, de la cărÅ£i tehnice la piese de teatru.La 21 noiembrie 1999, la puÅ£in timp după ce aniversase 74 de ani, a păşit în Marea Trecere.

ExistenÅ£a lui Ioan Chirilă se confundă practic cu istoria sportului românesc, autorul având posibilitatea să ia parte ÅŸi să cunoască nemijlocit atât evenimente ÅŸi protagoniÅŸti din perioada romantică a sportului românesc, cât ÅŸi succesele extraordinare ale sporturilor de echipă din anii ’60 –’70 (handbalul ÅŸi voleiul, mai ales), victoria Nadiei împotriva tehnologiei, de la Montreal, din 1976, salba de medalii olimpice de aur obÅ£inute de luptătorii ÅŸi halterofilii români, victoriile lui Ivan Patzaichin, tenisul cu zâmbetul pe buze al lui Ilie Năstase ÅŸi multe, multe altele... În plus, Ioan Chirilă a avut ÅŸansa de a trăi ÅŸi vedea calificarea ÅŸi evoluÅ£ia naÅ£ionalei de fotbal la turneul final din Mexic 1970 ÅŸi apoi toate campionatele mondiale care au urmat.

Toate aceste evenimente au fost surprinse într-o operă uriaşă ÅŸi inegalabilă, care a trecut de mult proba timpului ÅŸi care a marcat foarte puternic presa sportivă a ultimei jumătăţi a secolului XX. Titluri ca ,,Åži noi am fost pe Conte Verde’’, ,,Finala se joacă astăzi’’, ,,Glasul roÅ£ilor de tren’’ ÅŸi ,,Ar fi fost prea frumos’’, lista fiind însă mult mai lungă (aproximativ 30 de cărÅ£i) vor rămâne înscrise pentru totdeauna în cartea de aur a literaturii sportive, dar ÅŸi a întregii literaturi române, Ioan Chirilă reuÅŸind să transforme o cenuşăreasă, aÅŸa cum era jurnalismul sportiv, într-o adevărată artă.

 

Maratonul meu

„Maratonul meu” este o carte atipică în cadrul operei lui Ioan Chirilă, care nu poate fi  decât foarte greu decriptată de către cititorul contemporan în lipsa jaloanelor biografice ÅŸi a contextului istoric descrise în prima parte a acestei recenzii, care au marcat iremediabil existenÅ£a marelui scriitor ÅŸi jurnalist.

Pe de o parte, este o carte cu pronunÅ£at caracter memorialistic, însă eroul întâmplărilor nu mai este Ionică Bogdan sau Ilie Năstase, ci însuÅŸi autorul. Care, „în preajma firului de sosire”, aÅŸa cum îÅŸi intitulează superbele pagini introductive, trasează reperele unei curse de maraton, lungi de 42 de .....ani. Ani care, cu excepÅ£ia ultimilor doi, s-au scurs sub imperiul unei ideologii neîndurătoare, a unei uri devastatoare a omului faţă de om, din care însă Ioan Chirilă a ÅŸtiut să dea substanţă crezului arghezian - ,,Din bube, mucegaiuri ÅŸi noroi / Iscat-am frumuseÅ£i ÅŸi preÅ£uri noi. Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte / Si izbăveste-ncet pedepsitor /Odrasla vie-a crimei tuturor.”

Aceasta este marea revanşă (ÅŸi în acelaÅŸi timp marea artă) a lui Ioan Chirilă, revanÅŸa prin Cuvânt. Un Cuvânt construit cu multă migală ÅŸi talent, grefat aproape insesizabil pe evenimente sportive,  încă din capitolul introductiv, în care se referă la înfruntarea dintre Emil Zatopek ÅŸi Vladimir KuÅ£, o înfruntare nu doar între doi sportivi, ci între două lumi (aluzia fiind mai mult decât străvezie). Cuvânt continuat cu nenumăratele drame care răzbat din diversele povestiri ÅŸi încheiat superb cu referirea la acel illo tempore al copilăriei, dominat de figura lui PâiniÅŸoară, voievodul Dunării.

„Maratonul meu” este una dintre puÅ£inele opere scrise după 1989 (cartea a fost publicată în 1993),  atunci când autorul putea aborda ÅŸi teme mai puÅ£in apreciate de către cenzura comunistă. Evident, ar fi fost de neimaginat ca între 1950 ÅŸi 1989, adică exact perioada în care Ioan Chirilă ÅŸi-a edificat monumentala-i operă, să poÅ£i publica povestea avocatului Protopopescu, ridicat de acasă în miezul nopÅ£ii de forÅ£ele de represiune doar fiindcă purta acelaÅŸi nume ca fostul primar al Capitalei, Pache Protopopescu, ÅŸi interogat de un maior destul de tânăr, fotbalist la ...Dinamo.

Antologice sunt ÅŸi paginile cu sportivul de la Steaua, arestat ÅŸi scos (pentru o perioadă scurtă) din viaÅ£a sportivă doar fiindca băuse Coca Cola, băutură ,,imperialistă’’, sau cele despre Slivna, fostul primar din Vâlcov (azi, în Ucraina), care îl convinge pe un cerber cu ,,ochi albaÅŸtri’’, care  îl luase în colimator, că poate folosi magnetismul pentru ca Dinamo să câÅŸtige campionatul.

“Maratonul meu’’ abundă de asemenea referiri la situaÅ£ii în aparenţă comice, însă din care transpare tragismul unei epoci ÅŸi al multor milioane de destine sfărâmate. Ioan Chirilă exorcizează demonul care l-a chinuit aproape jumătate de secol ÅŸi scrie ceea ce nu a putut scrie anterior anului 1990, luându-ÅŸi astfel o revanşă simbolică asupra unui sistem sprijinit pe oameni care erau pregătiÅ£i oricând să vireze cu 180 de grade (a se citi capitolele Pirueta ÅŸi Aici Monte Carlo), care credeau că explorările petrolifere se făceau cu săpăliga (vezi capitolul Săpăliga) sau făceau erori cu adevărat incredibile pentru funcÅ£iile pe care le deÅ£ineau (spre exemplu, capitolele Brumel sau Soldatul de la Maraton).

Sunt foarte rare capitolele în care Ioan Chirilă să nu devoaleze, foarte subtil sau de-a dreptul brutal, mecanismele malaxorului care a funcÅ£ionat, implacabil, vreme de 40 de ani, chiar ÅŸi în capitolul dedicat celebrului său prieten Tassos neputându-ÅŸi înfrâna câteva reflecÅ£ii care reevaluau, implicit, ÅŸi propria-i existenţă.

Capitolul de final, dedicat acelui timp mitic al copilăriei la malul Dunării, reprezintă o pagină extraordinară de literatură, care dă încă o dată măsura talentului lui Ioan Chirilă. În preajma firului de sosire, marele scriitor (pentru că Ioan Chirilă nu a fost niciodată doar un jurnalist sportiv) ne oferă cu măiestrie comori de frumuseÅ£e, ajutându-ne să redescoperim, în fiecare dintre noi, sufletul pur de copil de care avem atât de mare nevoie.

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie