Inspiraţia „Deciziei”

În 2003 LeBron James era primul ales în draft şi impactul pe care l-a avut asupra echipei sale a fost mai mult decât evident. Cleveland s-a transformat din cenuşăreasa NBA (doar 17 victorii în 82 de meciuri) într-una care rata la limită play-off-ul şi, ulterior, juca finala NBA. Anii au trecut, cel supranumit „Regele” şi-a îmbunătăţit substanţial jocul şi mulţi s-au grăbit să-l compare cu Michael Jordan. Statisticile personale îl ajutau pe LeBron. Ceea ce îi lipseau însă erau titlurile. Era nevoie de o schimbare majoră. Cleveland şi-a jucat ultima carte aducându-l pe Shaq, dar lucrurile au mers prost şi viitorul devenea tot mai incert.

A urmat un show mediatic numit „Decizia”. LeBron a anunţat că va prezenta hotărârea referitoare la viitorul său în cadrul unei emisiuni televizate. Decizia de a nu continua cu Cavaliers a stârnit furia fanilor, care nu au ezitat să îi ardă tricourile. A urmat o surpriză şi mai mare: James şi Bosh aveau să accepte salarii mai mici pentru a putea face parte din aceeaşi echipă cu Wade.

S-a format un nou „Big Three” care, teoretic, din punct de vedere al valorii individuale ar trebui să domine NBA-ul. Şi totuşi baschetul e un sport de echipă care se joacă în cinci. Şi cum sezonul este foarte solicitant, tot lotul trebuie să-şi facă simţită prezenţa pe tabela de marcaj. Dacă nu ştiau aceste chestiuni elementare, vedetele din Miami le-au aflat cu siguranţă în primul meciul din acest sezon, când au avut de înfruntat un „Big Three”(Pierce-Garnett-Allen) mult mai în vârstă, dar mai omogen (şi dacă ne gândim la prestaţiile lui Rondo, oricând şi-ar putea schimba titulatura în „Big Four”). Doar 9 puncte în primul sfert şi o înfrângere fără drept de apel, în ciuda scorului destul de strâns (80-88), au tras primul semnal de alarmă.

James a schimbat echipa pentru a avea cât mai multe inele de campion şi, zic unii, pentru a-l depăşi pe Kobe la numărul de tricouri vândute. Oare decizia sa a fost una bună? Începutul oferă argumente pro şi contra. Lipsa de omogenitate, dubla înfrângere în faţa lui Celtics şi proasta gestionare a unui avantaj substanţial (înfrângerea cu Utah după ce au condus cu 22 de puncte) mă fac să cred că, în cel mai fericit caz, Miami va juca finala Conferinţei de Est. Există însă şi părţi bune în acest început de sezon. Victoriile  la scor (101-78 cu Nets, 129-97) şi, mai ales, defensiva excelentă în faţa unei contracandidate la titlu (98-70 cu Orlando Magic) lasă se întrevadă potenţialul ridicat pe care îl are Miami Heat.

Chiar dacă eşti cel mai bun jucător din NBA nu poţi câştiga titluri de unul singur. Cel mai bine o ştie Kobe Bryant, care în meciul 7 al finalei cu Boston a fost salvat de colegii săi. Pentru ca  peste ani să vorbim despre o dinastie Miami Heat precum cea a celor de Chicago Bulls în anii ’90, contribuţia băncii de rezerve trebuie să fie substanţială. Trecerea timpului şi păstrarea acestor jucători de elită le vor oferi, cred eu, mai multe şanse. Tinereţea va fi principalul avantaj în faţa celor de la Lakers sau Boston.

James este cel mai antipatic jucător din NBA în acest moment. Va reuşi el să schimbe acest fapt şi să le închidă gura celor care susţin că nu e un adevărat campion?

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Pag. 6 din 7 | 2 art./pag. | Total 14 art.

<< 67