Ungaria zilelor noastre

Marele cronicar sportiv Ioan Chirila ne-a fermecat copilăria cu poveştile sale despre echipele care au marcat istoria fotbalului. Poate cea mai spectaculoasă dintre ele şi una dintre favoritele maestrului era Ungaria anului 1954 , cea mai ofensivă echipa din istoria Cupei Mondiale.

Acea formaţie nu a reuşit insă să câştige cel mai râvnit trofeu din lume, deşi a dominat clar competiţia helvetă din vara anului respectiv. Acea campanie de succes fusese anunţată de câteva meciuri test jucate în anii dinaintea acelui turneu final.

Celebru a rămas acel 6-3 pe Wembley, care a reprezentat la acea vreme primul eşec pe teren propriu din istoria meciurilor Albionului. A urmat şi un usturător 7-1, tot în compania Angliei, şi se părea că nimic nu putea sta în calea maghiarilor.

Rezultatele de la Cupa Mondială au confirmat forţa lui Kocsis, Puskas , Hidegkuti & Co. A venit însă finala şi, deşi adversarul fusese zdrobit categoric în grupe, forţa tipic nemţească a ieşit la iveală într-un ultim act, în care echipa lui Sepp Herberger a revenit după ce a fost condusă cu 2-0 din minutul 8.

Modelul ofensiv maghiar al începutului anilor 50 a fost copiat o jumătate de secol mai târziu de una dintre echipele de club importante ale bătrânului continent. Adepta unui joc ofensiv prin excelenţă, FC Barcelona a demonstrat până acum în acest sezon al Primerei Division că se apropie foarte mult de profilul fostei echipe minunate a Ungarei. Venirea lui Guardiola pe banca catalanilor nu a schimbat deloc stilul blau-grana, dar a completat efervescenţa atacului cu siguranţa defensivă şi de aici a rezultat o serie de rezultate pozitive care au adus de 2 ori titlul în Spania şi o dată chiar trofeul Ligii Campionilor.

Deşi trebuie să recunosc că nu sunt un adept al fotbalului spectacol, dar fără rezultate,  iată că formaţia catalană reuşeşte să le îmbine foarte bine pe amândouă.
În campionat pare de neoprit, victoria cu Hercules fiind o dovadă a faptului că nici măcar echipa care a învins-o in tur , singura de altfel până acum, nu a fost în stare să repete măcar pe jumătate isprava.

Astfel, cred că efortul Realului de a ţine aproape de marea rivală s-ar putea să fie inutil. Mourinho e un luptător şi asta a demonstrat-o de atâtea ori în faţa Barcelonei,  iar duşmanul de moarte al portughezului a suferit cel mai mult în primăvara trecută, când Inter a blocat drumul spaniolilor spre a doua finală consecutivă de Liga Campionilor.

Deja Messi şi ceilalţi au reuşit să bată câteva recorduri în această primă parte  a sezonului. Va fi important însă cum vor aborda în continuare restul anului competiţional, ştiut fiind faptul că oboseala acumulată îşi va spune la un moment dat cuvântul, iar recordurile sunt trecute doar în statistici.

Daca vor reuşi să reediteze performanţa anului 2009, cand au izbutit cucerirea tuturor trofeelor posibile, vom afla abia la sfârşitul lunii mai.

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Pag. 1 din 11 | 2 art./pag. | Total 21 art.

12345>>